Oda pentru singuratate

                                          Ferice de barbatul ce grijeste
                                             De mica sa mosie parinteasca,
                                         Cu aerul natal se multumeste,
                                             In glia stramoseasca.

                                         Deci nestiut si nevazut o vreme
                                            Vreau sa traiesc, si-apoi neplans s-adorm,
                                         Rapit din lume, si sa nu-mi insemne
                                           Vreo piatra al meu somn.
                                                (Alexander Pope, Oda pentru singuratate)